Acum câteva luni, un director de inovare dintr-o companie mare m-a sunat cu o problemă.
„Mihai, am o echipă care a făcut un training de Design Thinking. Sunt entuziaști, vor să aplice metodologia. Dar proiectul la care lucrează acum nu se potrivește deloc cu ce au învățat și sunt kind of blocați. Ce facem?" L-am întrebat: „Îți amintești când erai copil și ai învățat să mergi pe bicicletă?" A râs. „Da." „Și acum, când mergi cu bicicleta, mai gândești la fiecare mișcare a piciorului? La echilibru? La cum ții ghidonul?" „Nu, evident că nu." „Asta e tot ce trebuie să știi despre Design Thinking sau despre orice metodologie."
Capcanele metodologiilor ambalate cu poleială occidentală
Există o perioadă, la scurt timp după ce cineva descoperă o metodologie nouă, când acea metodologie devine un fel de religie. Un răspuns universal la toate întrebările. O lentilă prin care se vede tot. Am văzut asta cu Design Thinking. Am văzut-o cu Lean Startup. O văd acum cu anumite interpretări ale Job to be Done. Sau cu Agile. Și este omenesc. Când găsești ceva care a funcționat, instinctul natural este să generalizezi, să cauți validări. Să spui: dacă a mers acolo, va merge și aici. Problema e că inovarea sau dezvoltarea nu funcționează prin generalizare. Ea funcționează prin înțelegere profundă a contextului particular în care lucrezi.
Ce sunt, de fapt, aceste metodologii? Design Thinking îți oferă un cadru pentru a înțelege cu adevărat oamenii — nevoile lor reale, nu cele declarate. Etapele de Empathise, Define, Ideate, Prototype, Test nu sunt un ritual, ci o logică. O logică care spune: adevărul este la client, și este îngropat adânc. Ai nevoie de timp, de curiozitate și de anduranță ca să-l găsești. Lean Startup vine cu o altă logică, la fel de valoroasă: nu construi ceea ce nu ai validat. Think big, start small, scale fast. Ipoteze, experimente, Minimum Viable Product, Validated Learning. Job to be Done adaugă o altă perspectivă: clienții nu cumpără produse, angajează soluții pentru a rezolva un job. Clayton Christensen ne-a arătat că nimeni nu cumpără un burghiu de 6 mm - cumpără o gaură de 6 mm. Sau și mai exact: cumpără posibilitatea de a atârna o poză pe perete. Această schimbare de perspectivă poate transforma complet modul în care definești o problemă sau o oportunitate de inovare. Sunt trei lentile diferite, și fiecare vede altceva.
Libertatea de a combina Am derulat proiecte în care Design Thinking s-a alăturat Lean Startup în faza de testare — pentru că metodologia de validare a prototipurilor din Lean este extrem de riguroasă și eficientă. Am derulat proiecte în care Job to be Done a redefinit complet etapa de Empathise din Design Thinking, dând echipelor un unghi mult mai ascuțit de analiză a nevoilor. Am derulat și proiecte în care am folosit elemente de Agile pentru a structura derularea unui proces de Design Thinking. Și proiecte în care Effectuation - metodologia care spune că antreprenorii de succes nu pornesc de la un scop fix, ci de la resursele disponibile — a schimbat modul în care echipele au abordat faza de Ideation.
Ce am evitat în toate aceste proiecte? Să devin sclavul vreuneia dintre ele. Nu sunt împotriva metodologiilor dar să nu uităm că o metodologie este un instrument. Un instrument bun, rafinat de experiențe reale, validat în contexte diverse. Dar instrumentul servește scopul, nu invers. Nimeni nu bate un cui cu ferăstrăul doar pentru că ferăstrăul e mai cool decât ciocanul.
ciocanul.
Nu știm, noi doar punem întrebări E o parafrază dintr-o reclamă ingenioasă de anii trecuți, dar o putem folosi ca o mantră de început de proiect. Care este natura problemei? E o problemă human-centered, în care înțelegerea profundă a utilizatorului e esențială? Atunci Design Thinking e probabil punctul de start potrivit. E o problemă în care deja ai o soluție dar nu știi dacă soluția ta are tracțiune pe piață? Atunci poate că Lean Startup îți oferă instrumentele de validare rapidă. E o problemă în care nici măcar nu știi exact ce job vrei să rezolvi pentru client? Atunci probabil Job to be Done îți poate clarifica direcția. Și uneori, răspunsul este: toate trei, în ordine diferită, în doze diferite.
Libertatea este Religia mea. Și invers. Libertatea de a gândi. Design Thinking, Lean Startup, Job to be Done, Agile, Effectuation - nu sunt religii concurente. Sunt dogme mai curând complementare. Adevărata competență în inovare nu este să stăpânești o metodologie. Este să știi să citești contextul și să alegi, sau să combini, ceea ce servește cel mai bine proiectul particular la care lucrezi. Eventual să pleci de la scopul final și să faci un reverse engineering metodologic. Și asta, din experiența mea, se învață nu din manuale. Ci din proiecte reale, cu clienți reali, cu eșecuri reale și cu succes rar, dar extrem de rewarding. Iar Adevărul e întotdeauna un produs al gândirii umane. Niciodată al metodologiei.
Pentru cei care au rezistat să citească până aici, azi am two goodies: 1.
Oare din ce limbă vine cuvântul metodologie? Si ce inseamnă, etimologic? Păi hai să vedem. Metodă = meta + odos (greacă, evident), adică metoda este ceva care ne ajută să mergem mai departe (=meta) pe un drum (=odos). Metodologie = o colecție de metode care ne ajută să mergem mai departe pe un drum.
2.
Las aici 5 coduri de acces gratuit în cursul ICG online de Design Thinking, parte a programului BetterThinking, programul care ajută oamenii să gândească mai bine (regular price: 199 Eur). Sunt pe principiul primul venit, primul servit. Codul de acces / Coupon este: META+ODOS. Cursul îl puteți accesa aici. Dacă cumva vă împiedicați la logare, dați-mi un semn și rezolvăm împreună.