Privind transformarea organizațională din perspectivă umană putem face analogia cu o călătorie printr-un tunel. Tunelul poate fi un pasaj umed, întunecat și neliniștitor, sau unul bine luminat și marcat. Indiferent de condiții, trecerea prin tunel exercită o anumită presiune, pe care fiecare dintre noi o resimte diferit. Ce ne ușurează cel mai mult parcursul? Anticiparea luminii de la capăt. Această lumină, în contextul transformării, este Viziunea. Viziunea este imaginea puternică a unei stări viitoare. O viziune veritabilă trebuie să fie puternică, atât de clară încât să se graveze în memorie. Ea trebuie să echilibreze fermitatea cu flexibilitatea, ghidându-ne constant, dar adaptându-se la schimbări. Mai presus de orice, Viziunea trebuie să vorbească atât minții, cât și inimii, angajând deopotrivă rațiunea și emoția. Într-un celebru articol publicat în Harvard Business Review, disponibil aici, John Kotter vorbeste de mai multe motive care conduc la eșecul tranformării, multe dintre acestea legate de viziune: Prea complicată Insuficient comunicată
Neasumată de lideri și necorelată cu acțiunile și comportamentul acestora.
De la Idee la Realitate Trăită Am lucrat în multe procese de construcție a unei viziuni și nu cred că există o rețetă unică; de exemplu nu am un răspuns dacă trebuie să fie un proces top-down sau bottom-up. Depinde de organizație. Însă, principiile sunt clare: 1.
Dialogul: Viziunea trebuie modelată prin conversație, implicând fiecare stakeholder, chiar dacă ea este inițiată de lider sau lideri.
2.
Iterația: Ea trebuie rafinată pas cu pas, crescând în claritate și forță cu fiecare iterație.
3.
Acționabilitatea: Liderii trebuie să trăiască viziunea, nu doar să o proclame. Ea trebuie transpusă și reflectată în acțiuni, nu doar enunțată pe pereții sălilor de ședință.
Viziunea face parte din elementele intangibile ale schimbării care, atunci când sunt bine definite, constituie o forță magnetică care trage transformarea înainte. Ea inspiră oamenii să acționeze, să tolereze incertitudinea și să se angajeze în această călătorie în necunoscut, care este transformarea. Cred cu putere în cea ce tocmai am afirmat
Viziunea și celelelate elemente intangibile ale transformării pot fi construite la nivelul unei organizații, a unui departament sau a unei echipe. Sau chiar la nivel personal, de exemplu la nivelul liderilor. De fapt chiar aici aș începe. Construcția lor este un proces, care se întinde pe durata mai multor luni, pentru că gândurile, ideile, conceptele au nevoie să se distileze și să se consolideze în mințile noastre. În lipsa acestei forțe magnetice a elementelor intangibile, un efort de schimbare este fragil. El poate genera o modificare temporară, dar care, fără un sens mai adânc, stagnează sau chiar se reversează. Adevărata transformare este susținută nu doar de structuri și procese, ci de viziunea și sensul care le unesc pe toate. În esență, cred că tocmai partea intangibilă a schimbării face posibilă transformarea tangibilă. (va urma)