Săptămâna trecută, un antreprenor cu un business de 40 de milioane mi-a spus: "Mihai, eu știu ce trebuie să fac. Știu de vreo cinci ani. Am planul, am oamenii, am banii. Și nu mă mișc. De ce?" Am stat puțin pe gânduri. "Pentru că nu ți-e, încă, suficient de frică." S-a uitat la mine ca și cum aș fi vorbit chineză. Apoi a râs. "Asta e cea mai contraintuitivă consultanță pe care am primit-o vreodată. Eu credeam că frica e dușmanul transformării." De fapt nu este. Frica poate fi un aliat. Doar că trebuie să fie frica potrivită.
Ce ne învață Ed Schein Edgar Schein, în cartea sa "Organizational Culture and Leadership" - a formulat probabil una din cele mai fruste teorii despre cum se schimbă oamenii. Și organizațiile. Și, dacă te uiți cu atenție, până și țările. Schein vorbește despre două frici care convieșuiesc în orice om pus în fața schimbării:
Survival anxiety - frica că, dacă nu mă schimb, voi pierde ceva important. Poziția. Relevanța. Demnitatea. Viața. Learning anxiety - frica că, dacă mă schimb, voi fi incompetent, ridicol, vulnerabil. Că tot ce am construit până acum devine, dintr-o dată, perimat. Plus că necesită un efort. Iar aici e observația de geniu a lui Schein: schimbarea se întâmplă când survival anxiety devine mai mare decât learning anxiety.
Pe românește: când ți-e mai frică să rămâi cum ești, decât să te schimbi. Până atunci, oricât de rațional ar fi argumentul, nu se va întâmpla nimic. Oamenii, deși vor să creadă asta, nu sunt neaparat ființe raționale.
Două drumuri (spoiler: unul e drumul pierzaniei) Logica lui Schein îți dă două variante. Prima, cea naivă: să crești survival anxiety. Burning platform, cum se zice - "ne arde pămantul sub picioare, dacă nu ne mișcăm, murim". E ușor. E dramatic. Aprinde oamenii. Și... nu funcționează aproape niciodată pe termen lung. De ce? Pentru că atunci când îi crești cuiva frica fără să-i dai siguranță, omul nu trece la învățare. Intră în mod de supraviețuire reactivă: paralizie, negare, cinism, fugă. A doua variantă, cea inteligentă - și mai grea - e să scazi learning anxiety. Să creezi ceea ce se numește psychological safety: spațiul în care oamenii își permit să nu știe, să greșească, să fie începători din nou. E doar un exemplu, dar sunt multe alte intervenții are pot diminua learning anxiety. Asta e adevărata muncă a unui lider de transformare. Nu să sperie. Ci să creeze spațiul în care frica - mereu existentă - să poată fi convertită în dinamică.
Frica, la nivel de țară
Frica, la nivel de țară Și acum, hai să facem un pas în lateral. În România lui mai 2026, asistăm la un experiment în vivo cu teoria lui Schein. Guvern căzut prin moțiune. Leu la cursuri istorice. Deficit de 8%. Dobânzi printre cele mai mari din UE. Recesiune tehnică confirmată. Survival anxiety colectivă la cote pe care nu le-am mai văzut. Și totuși, unde e transformarea? Unde e dezbaterea matură despre ce model economic vrem pentru următorii 20 de ani? Răspunsul, cred, e tot la Schein. Avem foarte multă survival anxiety. Dar avem și mai multă learning anxiety. Avem o frică de învățare colectivă, instituțională, politică, societală. Pentru că a învăța, ca țară, ar însemna să recunoaștem că modelul bazat pe consum, datorie, salarii la stat și fonduri europene nu mai funcționează. Că pactul social tacit s-a rupt. Că trebuie să devenim, din nou, începători. Iar asta, pentru o societate care se vedea un fel de tigru al Europei, e foarte digicil. Așa că reacționăm cu ce ne e la îndemână: găsim țapi ispășitori, schimbăm caii la aceeași căruță șuie, mai facem o moțiune, mai facem un scandal. Mult zgomot inutil.
Ce facem cu această frică? Sarcina liderului - fie CEO, fie prim-ministru, fie antreprenor, fie cetățean - nu e să elimine frica. E imposibil. Și ar fi contraproductiv. Sarcina lui e să o transforme în dinamică. Să o privească în față. Să o numească. Să despartă cele două: ce mă tem că pierd dacă nu mă schimb, vs. ce mă tem că pierd dacă mă schimb. Și apoi să construiască suficient de multă siguranță psihologică încât învățarea să devină posibilă (la nivelul societății, asta sună magnific dar e aproape imposibil de făcut. Vestea bună e cuvântul "aproape"). Sunt teme incomode. Dar exact astea sunt cele care preced transformarea. Iar temele incomode nu dispar dacă le ignori. Doar așteaptă răbdătoare să devină crize.
Un interviu cu Ed Schein despre survival anxiety vs learning anxiety, apărut în HBR, descărcabil aici.